Supă Cremă de Roșii
Saltimbocca

Pui India cu Orez basmatti
Carac
Croissant
Macarons

Tartine&Moi începe lista de comenzi pentru torturi pentru PaÈ™te. Delicioasele variante sunt:

Schwarzvalder (ciocolată și vișine)
Mousse au chocolat
Mousse au chocolat cu Grand Marnier
Saint Honoré
Gedekte apfel torte ( tartă de mere)

Pentru rezervări: Facebook, tel : 0734127940 sau personal.

Pentru orice tort prețul este pe porție/persoană și este de 8 lei.

Azi meniul de la Tartine&Moi este următorul:

Supă Cremă de Roșii
Ruladă de porc cu brânză și spanac
Carac
Pain au chocolat
Brioșe cu ciocolată

Poftă Bună!

 

Supă Cremă Brocoli
Pui India cu orez basmatti
Carac(tartă cu ciocolată)
Donuts cu ciocolată și migdale
Brioșe cu mere

Poftă bună, prieteni!

Se pare că faimoasa bucătărie franțuzească a fost detronată de cea japoneză, după ce Tokyo s-a situat, pentru al cincilea an la rând, pe locul întâi în topul orașelor cu cele mai bune restaurante. Tokyo are 16 restaurante cu trei stele Michelin, în ediția 2012 a celebrului ghid gastronomic, dintre care 14 cu specific japonez și 2 cu specific franțuzesc.

Adică două restaurante în plus față de clasificările de anul trecut și cu 6 mai mult decât Parisul. Dintre cele 247 de restaurante din Tokyo, incluse în ghid, 52 au primit două stele și 179, o stea. Prin comparație, Parisul are doar 70 de restaurante incluse în sistemul de clasificare Michelin. Primul ghid Michelin a fost publicat în anul 1900, de producătorul de anvelope, și se adresa șoferilor, iar sistemul de clasificare cu stele a fost introdus în anii 1920.

Sursa: www.reuters.com

 

Sărbătorile de iarnă au început la Tartine&Moi cu o expoziție de dulciuri care mai de care mai apetisante. Cristi și Martin s-au întrecut pe ei înșiși și au expus bunătăți de diferite mărimi, de la căsuțe de turtă dulce la bombonele de ciocolată, toate făcute ca la carte. Nu au lipsit figurinele cu Moș Crăciun în diferite ipostaze, cât și pralinele deja foarte populare pentru prietenii Tartine&Moi.

Acesta este însă doar începutul, pentru că asemenea expoziții vor mai avea loc și în săptămânile următoare. Pentru a prinde câte ceva bun la una dintre aceste expoziții, urmăriți pagina de Facebook a celor de la Tartine&Moi.

 

Am participat, alături de zeci de potențiali pofticioși, la inaugurarea unui restaurant cu specific asiatic amplasat în partea nouă a complexului comercial care adăpostește hypermarketul Auchan. Restaurantul face parte din grupul Asia Food Company, care a fost lansat de către concetățeanul nostru de origine vietnameză, Sony Dang.

Acesta mai are un asemenea restaurant în centrul Piteștiului, dar noua locație face parte din categoria Express Food. Pe românește, asta înseamnă că ai ocazia să mănânci mai repede ca la un restaurant normal, plus că tot ceea ce comanzi se gătește efectiv în fața ta. Mâncarea servită la noul restaurant din Auchan este sănătoasă și gătită în stil autentic asiatic, cu produse proaspete. Am încercat și eu așa ceva, mai ales că nu mă prea înnebuneam după mâncarea asiatică. Mâncasem o singură dată, undeva, departe, și n-am fost deloc încântat. Atunci am sfârșit prin a lua, cu un euro, o pungă de creveți care mi s-au părut delicioși, mai ales că îmi aminteau de copilăria în care erau singurii locatari ai galantarelor din alimentara. Aceiași creveți, la același preț, i-am regăsit și la noul restaurant AFC. În plus, preparate cu nume exotice, dar și băuturi tradiționale, precum celebrul sake. Am și gustat câte ceva, printre care un fel de mini rulouri cu carne și cu diverse legume, precum și pui cu legume și cu un sos dulceag. Am reușit chiar să folosesc bețișoarele atât de cunoscute iubitorilor de delictase orientale. Rezultatul: o masă mai mult decât decentă, după care te simți sătul, dar nu umflat. Prețurile sunt decente, poate un pic cam mari, dar cam așa se întâmplă în majoritatea restaurantelor de acest tip. Rămâne să decideți și voi dacă ceea ce vă oferă noul AFC Express merită banii.

 

Am îndrăznit. Din nou. De data asta, vrem să vă primim în weekend. Să vă încântăm simțurile cu un pic de gastronomie.
Un meniu special, robust și sățios, presărat cu chestii fine. Deserturi care te lasă fără cuvinte completează festinul.

Și meniul se schimbă destul de des, să nu ne plictisim, așa că ar trebui să vă faceți un obicei în a ne vizita în fiecare săptămână, pentru a nu rata nimic, pentru că nimic nu este de ratat.
Ah, era să uit, avem un vin fiert, o nebunie. Ce bun ești, mă! Până ne vedem, fiți exigenți cu ce mâncați!
Abia vă așteptăm!

 

Din această săptămână, bistroul Tartine&Moi din Pitești și-a schimbat locația. Adică s-a mutat într-un spațiu mai mare și mai primitor, la doar câțiva metri de vechiul amplasament.

Schimbările nu se opresc însă aici, pentru că Cristi și Martin, oamenii care se ocupă de Tartine&Moi au planuri mari pentru această toamnă. Astfel, meniul se va diversifica în continuare, iar programul se va prelungi, mai ales în weekend, până târziu în noapte. Pentru restul de noutăți de la Tartine&Moi, va trebui să veniți la noua locație, vizavi de Colegiul Zinca Golescu.

 

Nume simpatic pentru un aperitiv elegant și foarte gustos. Bun pentru party, pentru că se pot face câteva zeci de variante: cu somon, pate, salată ou, jambon, brânză etc.

Designul lasă loc improvizației. Puține legume, puțină maioneză. Se pot face diferite forme: rotunde, pătrate, triunghi. Pentru comenzi știți deja, cred, unde să veniți.
Poftă bună și fiți exigenți cu ce mâncați!

 

Specialitate elvețiană la Tartine&Moi. Înainte să scriu, am vorbit cu Martin, dar nu a vrut să dezvăluie rețeta, așa că va trebui să mergeți până la Tartine&Moi, într-o zi, să o degustați.

Ca să vă faceți o idee, mâncarea se face cu carne de vițel, cu morcov, țelină și ceapă și sos delicios, o combinație de braune sauce cu demi glace. Recomandăm carnea de vițelcumpărată din piață. Mușchiul de vițel trebuie să fie alb, nu roșu cum este carnea de vită, și are un miros plăcut de lapte. Este la fel de bun și la tigaie, cu un sos bernaise (maioneză, ceapă, tarhon).
Poftă bună și fiți exigenți cu ce mâncați!

 

Nu știu dacă ați observat, dar evenimentele organizate pe la noi sunt cam "la fel", asta când ne referim la mâncare. Noi propunem altceva, ceva mai frumos, mai bun.

 

Iată câteva aperitive şi ceva dulce fresh şi foarte aromat:

Mini hamburger
Mini sandwich
Tartine
Tarte
Tarte fructe de pădure

Plictisiţi de meniuri anoste? Hai pe la noi să stăm de vorbă. Ne găsiţi în Piteşti, vizavi de Colegiul Zinca Golescu, sau la telefon 0734127940.

Bună dimineața, dragii mei!
Vești bune de la Tartine&Moi. Avem pâine, pâine bună, germană, elvețiană, covrigi brezel.

În sfârșit, Martin Mödlinger, artistul nostru care face ca pâinea să arate așa de bine și să umple cu mirosu-i îmbietor în fiecare dimineață bistro-ul de la Tartine&Moi face ceea ce-i place mai mult. Vă așteptăm să încercați "pâinea". O pâine bună, fără aditivi, cu ingrediente de calitate şi, cum spune Martin, cu puţin praf de înger.
Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Azi mâncăm Quiche Loraine. Un fel de mâncare ce amintește de pizza italiană, dar francezii au făcut-o mai consistentă și mai plină de savoare. Este, de fapt, o tartă, a cărei compoziție poate varia de la o zonă la alta. La Tartine&Moi o mâncăm cu praz, cu bacon, cu ouă și brânză.

E un deliciu simplu și bun pentru zilele de primăvară. Quiche este unul dintre cele mai des întâlnite feluri de mâncare în Franța și poate fi umplută cu spanac, cu carne, cu brânză și așa mai departe. Poftă bună! Și până data viitoare, fiți exigenți cu ce mâncați!

 

Profit de bunăvoinţa lui Adi, care m-a lăsat să înşir în aceste articole vrute şi nevrute pentru a vă anunţa că. de azi în două săptămâni, veţi găsi la Tartine&Moi în fiecare zi delicatese ale Patiseriei Elveţiene şi pâine. Multe feluri de pâine elveţiană şi germană.

Pâine făcută de Martin special pentru voi. Vă aşteptăm la Tartine&Moi şi cu specialităţi bavareze, Curry Wurst şi Leber Käse. Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Carne de vită. Dacă mă întrebaţi pe mine, e cea mai bună carne. Păcat că la noi este deseori evitată, mai ales dacă se face în sânge sau mediu. Vom încerca să facem cât mai multe feluri de mâncare cu carne de vită, mai ales că poţi găsi carne de vită de foarte bună calitate şi nu foarte scumpă.

Vă invităm să gustaţi un Stroganoff făcut de Martin cu muşchi de vită şi poate un pahar de Beaujolais rubiniu cu uşoare tente acidulate.
Poftă bună şi fiţi exigenţi cu ce mâncaţi!

 

Ne-am gândit azi să facem ceva cu peşte. Şi, sincer să fiu, am făcut-o pentru că era sărbătoare şi se mânca…peşte. Altfel, ne-am fi gândit de două ori, pentru că am observat că la noi nu prea se mănâncă peşte.

Nu ştiu dacă din raţiuni de gust sau pur economice, dar peştele nu face parte din meniul multora dintre noi. Am încercat un mix interesant de ton, somon şi icre cu o salată colorată cu sos francez. Poftă bună şi fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Bună dimineaţa, dragii mei,
O altă zi, un alt fel de mâncare, o nouă provocare pentru gusturile noastre culinare, sper din ce în ce mai rafinate. Azi combinăm  o ruladă de muşchi de porc suculentă, cu gouda şi spanac, dată la cuptor pentru a amesteca toate aromele, şi o salată simplă, dar delicioasă de paste, cu usturoi, sos francez şi legume. E o reţetă proprie, de fapt e reţeta mamei mele, nu i-am dat încă un nume, dar mă voi gândi la asta. Poate mă ajutaţi şi voi.

Era să uit. Avem şi un desert pe măsură. O tartă cu mere făcută de Martin. Apropo, dacă veniţi pe la noi nu spuneţi că e plăcintă cu mere. Se supără. Dar îi trece repede şi vă aranjează cu grija desertul. Până data viitoare fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Bună dimineaţa, dragii mei,

Astăzi mâncăm ceva elveţian, un fel de mâncare robust, dar finuţ, ca un ceas elveţian, consistent ca o bucată de ciocolată elveţiană, şi cu puţin accent mediteraneean. De fapt, cred că este un fel de mâncare inventat de un elveţian de limbă germană, de unul de limbă franceză şi de unul de limbă italiană.

Puiul este francez, doar ei îl gătesc cel mai bine, sosul este german, consistent şi gustos, iar pastele făcute în casă şi busuiocul dau cuvântul reprezentantului italian. Mâncarea asta delicioasă se numeşte Spätzli, şi o veţi putea găsi la Tartine & Moi aproape în fiecare săptămână. Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Azi e V day. O sărbătoare controversată, iubită, dar şi luată la mişto. Şi totuşi ce e rău în a sărbători Valentine’s day ? Ok,  e americană, nu e de-a noastră, dar nici ale noastre nu ne mai plac, că sunt banale. Din ce în ce mai multă lume urăşte sărbătoarea, cel puţin aşa am observat eu, nicidecum nu vreau să generalizez. Până la urmă sărbătoarea e simplă. Dragoste, inimioare, floricele, lumânări, ciocolată. Nimic rău în asta.

Dacă ar fi să vă întreb dacă vă plac toate aceste lucruri separat, veţi răspunde probabil că da. Mie îmi place sărbătoarea. Am amintiri frumoase şi, de ce nu, face şi bine la afacere. Pentru cei care încă mai cred în lucruri simple, îi aştept la o seară simplă şi dulce la Tartine & Moi. Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi, mai puţin azi dacă vă găteşte iubita sau iubitul face de mâncare. Apreciaţi mai mult gestul, mai puţin restul.
Rezervări pentru party în 2 (e doar un număr, puteţi fi şi mai mulţi) :

0748127940/0734127940

 

La Tartine & Moi au început pregătirile pentru Valentine’s Day. Noi sărbătorim cu ciocolată. Cu praline, cu trufe şi batoane de ciocolată. Am pregătit pentru voi, fie că sunteţi îndrăgostiţi sau nu, praline cu migdale, cu caramel şi cu Grand Marnier (un lichior de portocale exotice).

De fapt nu eu am pregătit, ci Martin, mă rog, am ajutat şi eu puţin şi am fost foarte bucuros, ca un dependent de ciocolată ce sunt, să aflu puţin din tainele ciocolatei.
Vă aşteptăm cu drag să încercaţi şi voi aceste delicii.
Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi.

 

Salutare, gurmanzi mici si mari,
Ce gătim când nu ştim cum ? Ce mâncăm când nu avem prea mult timp ? Azi o reţetă foarte simplă. Se numeşte Pasta Asciutta şi mi-a spus-o un bun prieten din Torino.
Este nevoie doar de Paste, orice : spaghetti, pene, pipe… Mai trebuie puţin Parmezan sau Grana Padano, ulei de măsline extravirgin şi puţin busuioc proaspăt sau uscat. Când foamea îţi bate cu putere la uşănici nu mai contează. Este o reţetă care se face după gust, fiecare familie în Italia are reţeta ei de Pasta Asciutta. Se fierb pastele al dente, adică nu mai mult decât scrie pe pachet.

Dacă le laşi prea mult poţi doar să « lipeşti afişe cu Berlusconi » cum spunea bunul meu prieten. Recomand pastele italiene făcute din grâu dur. Nu este la fel ca grâul folosit pentru pastele româneşti. Se strecoară pastele şi se pun într-un castron. Se adaugă uleiul de măsline amestecând uşor. Apoi parmezanul. Puţin busuioc. Încă puţin,  şi Poftă Bună!
Pentru chestii mai complicate vă invităm pe la noi la Tartine & Moi. Şi poate mai aflaţi şi câte ceva.
Până data viitoare, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi !

 

Buna dimineata, dragii mei,
Tocmai ne gândeam (nr. eu şi Martin) ce să gătim mâine, sau cum foarte frumos spune el « ce construction mâine pentru mănânci) când m-am gândit să nu mai scriu azi despre un fel de mancare, de fapt nu aş vrea să vorbesc despre nimic. Aş dori să vă întreb doar la ce vă aşteptaţi voi de la un restaurant ? Ce contează pentru voi ?

Care sunt lucrurile pe care vi le doriţi de la un restaurant într-o ţară în care serviciile (în mare parte) nu sunt deloc ce ar trebui sa fie. Nu suntem mari oameni de afaceri, vrem doar să construim ceva, ceva ce poate la un moment dat în timp poate deveni o « tradiţie ».Şi pentru asta cel mai mult contează părerile voastre. Ale celor care au fost, sau ar merge într-un loc ca acesta.
Până data viitoare vă urez o zi bună şi, vă rog, fiţi exigenţi cu ce mâncaţi !  Pentru că voi sunteţi aceia care plătiţi !  Şi asta contează.

 

Buna dimineaţa, dragii mei,

Azi o să vă povestesc despre un fel de mâncare puţin mai neobişsnuit, prin restaurantele de pe la noi. Se numeşte Fondue Chinoise şi îl puteti găsi în fiecare zi la Tartine & Moi.
Practic este vorba despre o oală mică ţinută în permanenţă la cald, în care este o supă gustoasă de vită. Este solista mesei noastre. Carnea este adusă la masă, vită, porc şi pui, ,dar crudă. Ca orchestră mai sunt servite 3 feluri de sosuri,  cartofi la cuptor, ciuperci murate şi ceapă murată. Devine interesant ?

Să înceapă concertul ! Ei bine, fiecare îşi prepară singur carnea cu ajutorul unei furculiţe lungi de fondue în supa de vită. Acum dumneavoastră deveniţi dirijorul orchestrei. Apoi sosurile continuă partitura pentru a condimenta carnea în note picante sau dulci. E o masă care necesită timp, se mănâncă fără grabă, bucăţelele de carne se prepară una câte una. Pentru ca finalul micii noastre simfonii să fie perfect, solista îşi drege vocea cu puţin coniac şi se lasă savurată.

Poftă bună !

 

Salutare dragii mei,
Vreau să vă dau o veste bună. De la 1 Ianuarie, familia Tartine & Moi mai are un membru. Este vorba de un foarte bun prieten, Martin Modinger, bucătar, patissier şi chocolatier elveţian, care va face pentru voi niste chestii absolut delicioase.
De acum încolo, veţi găsi la noi în fiecare zi altceva. Principiul este relativ simplu : un fel principal, în fiecare zi altul, o supă cremă de legume, în fiecare zi alta, şi ceva dulce şi extraordinar de bun, aşa cum v-am obişnuit, în fiecare zi altceva. Aşa, nu ne vom plictisi nici noi, gătind acelaşi lucru, iar voi veţi încerca în fiecare zi ceva deosebit. În afară de asta, sandwichurile şi tartinele vor fi nelipsite.

Sâmbetele le vom condimenta cu mici petreceri culinare, special pentru prietenii noştri care vor să încerce altceva. Cu ajutorul prietenului nostru Adi, vă vom ţine la curent cu petrecerile de sâmbătă. Vă aşteptăm să ne faceţi cel puţin o vizităa, noi vom fi aici, vizavi de Colegiul Zinca Golescu, să vă primim cum se cuvine.
Orar : L-J  8.30-22.30
V 8.30 – 0.00
S  16.00 -
D  Închis

 

Tocmai vroiam sa spun ceva despre mâncare…, dar înainte de toate vreau să vă mărturisesc ceva. Eu nu sunt bucătar. Sunt doar un impostor care face de mâncare în fiecare zi. De altfel nici bunica mea nu era bucătar, şi, ca şi mine, făcea şi ea mâncare în fiecare zi. Şi, credeţi-mă, încă mai cred că marii bucătari ai lumii aveau câte ceva de învăţat de la ea. Numai că ea făcea de mâncare numai pentru noi, ai casei, şi te simţeai cumva binecuvântat. Ales pentru a gusta din magia de savoare din bucătăria ei. Nu vreau să vă plictisesc cu poveşti despre bunici, mi s-a spus  că e un articol culinar...

Eu am ales să fac de mâncare pentru pofticioşii mici sau mari care îmi trec pragul, pe care îi întâmpin cu drag în fiecare zi. Nu fac gastronomie, o fac alţii mai bine decât mine, eu învăţ şi îi învăţ şi pe pofticioşii mei odată cu mine. Îi învăţ că mai există şi altceva decât mâncărurile cu care s-au obişnuit (nu dau nume). Şi îi învăţ să fie exigenţi. Să aibă aşteptări, să aibă pretenţii. Doar ei sunt cei care plătesc, nu ?
Şi încă ceva important. Cel puţin aşa cred eu. La noi mâncarea se gustă, chiar dacă ieşim lipsă la inventar J.
Sărbători fericite !!!

(Cristi Ruşanu este un vechi prieten, care şi-a deschis de curând un bistrou vizavi de Colegiul Zinca Golescu, care se numeşte exact ca titlul materialului, iar acest loc m-a impresionat teribil-AV)

Excursia de duminică se face în destinaţia tradiţională – Germania (la mine acasă ieşi pe autostradă, bagi a cincea şi înainte de a fredona a doua melodie ai ieşit din ţară (în Franţa, Belgia sau Germania, în funcţie de punctul cardinal pe care-l alegi). După cum spuneam, duminica e Germania, pentru că nemţii sunt oameni primitori – carnaţi la grătar, vin cald şi ciocolată (tot caldă).

Piaţa de Crăciun geme de lume, în schimb alegerea noastră pentru masa de prânz este mai exotică – ne iese-n cale un restaurant japonez cu o ofertă super: bufet cu sushi! Bufet în înseamnă în principal că mănânci cât te ţine şi plateşti un preţ fix – în cazul nostru 11 euro. Pare mult, dar în realitatea de aici nu e deloc. Şi începe distracţia. Închipuiţi-vă o masă în formă de S, mare de tot, înaltă de vreun metru, cu scaune pe trei sferturi şi cu bucătari pe celălat sfert. Partea interesantă este la mijlocul mesei – o bandă rulantă pe care se plimbă (ca bagajele pe care le recuperezi la aeroport) farfuriile cu mâncare, porţii destul de mici (vreo 100 de grame de porţie). Tu te uiţi, analizezi şi iei ce îţi surâde.

Ştiţi cum arată sushi – rulouri cu jumate orez şi jumate peşte crud. Dar peştele crud poate fi pastă de arici de mare, salată de alge, crab, surimi, caracatiţă, pastă de ton, ghimbir (ghimbirul are gust de apă de gură amestecată cu săpun), somon, icre verzi şi portocalii (nebătute) şi alte minunăţii din astea. Îţi trec prin faţa ochilor o mare de culori şi de forme pe care trebuie neapărat să le încerci.

Unele sunt dulci, altele condimentate,iar wasabi (muştarul lor în care au scăpat muuuuuuuuult prea mult hrean) nu ajută cu nimic. Apropo, dacă veţi avea vreodată în faţă un sos verzuliu şi vi se va spune să e wasabi, să nu care cumva să gustaţi mai mult decât un vârf mic de tot de cuţit... O să îmi mulţumiţi cândva pentru acest sfat!

Long story short, am mâncat din fiecare chestie câte o porţie (sau două) şi a trebuit să mă opresc când am simţit că nu mă mai pot ridica de la masă.

Desert, salată de fructe, iaurt dulce, gogoşele şi jeleu (multicolor, în poză).

Aaaa, nu v-am spus! Totul mâncat cu beţişoare (prima dată pentruu mine). Am descoperit că am vocaţie (şi unde mă părăseşte vocaţia, mă folosesc de mâini).

Super experienţă!