Am primit din partea PNL Argeș un comunicat referitor la măsurile preconizate de actuala guvernare, pe care îl reproducem în continuare: "Anul 2012 este anul schimbării, iar guvernul USL reprezintă doar un prim pas pentru că schimbarea reală se face la vot, în trei pași: alegerile locale, alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale. Optiunea este simplă, cetăţenii sunt chemaţi să aleagă între USL şi PDL.

Românii au înțeles că nu se pot întoarce pe mâna PDL. Nu mai putem lăsa pe mâna lor niciun consiliu judeţean, nicio primărie, pentru că ştim că fondurile publice au fost utilizate pentru clientela politică şi au devenit surse de corupţie.
Guvernarea PDL, la orice nivel, a însemnat faliment economic, corupție, dispreț pentru banii publici și umilirea cetățenilor. Toți liderii PDL, la nivel de comună, oraș sau de județ, au închis ochii când guvernul a tăiat salariile şi s-au bucurat că primesc bani de piscine şi telegondole, din care pot plăti clientela politică.
Unde erau primarii PDL când pensionarilor li s-au oprit ilegal bani de CAS? Unde erau când s-au închis spitalele? Unde erau când a crescut TVA-ul sau când s-au tăiat veniturile bugetarilor? Unul n-a zis nimic. Toți au fost complici cu Băsescu, Boc și Udrea.
Noi spunem că politica se poate face altfel. Nu ne așteaptă o perioadă ușoară, dar suntem hotărâți să facem dreptate celor care au suportat costurile crizei. Nu suntem populiști când susținem că vom restitui banii bugetarilor și pensionarilor, suntem corecți!  
Guvernul USL va pune în aplicare o serie de măsuri de reducere a fiscalității, măsuri care sunt de factură liberală. Se vor implementa pragurile diferențiate de impozitare astfel încât societățile comerciale și persoanele cu venituri medii vor plăti impozit de 16%, iar persoanele cu venituri mici vor plăti 8% sau 12%.
Intenționăm să reducem TVA-ul la produsele agricole de bază. TVA va rămâne de 24%, însă producătorul va primi, la prezentarea facturii, 15% înapoi. Evaziunea în agricultură este de aproximativ 85%, iar această măsură va micșora acest procent, deoarece mulți producători vor înțelege că plata unui TVA de doar 9% nu este foarte dificilă în comparație cu riscul unor sancțiuni mult mai grave.
Încă din 2009, România a coborât cu 30 de locuri în topul Băncii Mondiale privind uşurinţa de a face afaceri. Noi ne propunem să sprijinim în mod real economia şi sectorul privat prin măsuri care să ducă la crearea de locuri de muncă şi la creştere economică. Vrem să reducem taxarea pentru forţa de muncă angajată şi să îmbunătăţim relaţia cu comunitatea de afaceri.
Evident, toate aceste măsuri nu pot fi aplicate imediat pentru că Guvernul USL lucrează pe un buget făcut de fosta putere. Însă ele vor fi cuprinse în bugetul pentru 2013 și cu siguranță vor fi introduse și aplicate începând cu anul viitor!", se mai arată în comunicatul semnat de Ion...

Am primit din partea PSD Argeș un comunicat referitor la obiectivele guvernării USL, pe care îl reproducem: "Aşa cum s-a angajat, Guvenul USL condus de Victor Ponta începe de la 1 iunie 2012 procesul de reîntregire a salariilor bugetarilor şi de restituire integrală a sumelor reţinute ilegal de Guvernul PDL din pensiile oamenilor. USL propune o guvernare socială, orientată nu spre clientela politică şi interese de grup, ci spre cetăţean, spre nevoile acestuia şi spre împlinirea dezideratului ca România să redevină o ţară normală.

Tocmai în acest sens a fost elaborat şi programul de măsuri fiscale pentru anul 2013. Dorim implementarea pragurilor diferenţiate de impozitare pentru a veni în sprijinul celor care au venituri mai mici, dorim reducerea TVA la alimentele agricole de bază. Mecanismul este simplu: TVA va rămâne de 24%, însă producătorul va primi, la prezentarea facturii, 15% înapoi. În acest fel cetăţenii vor putea cumpăra produse mai ieftine, iar evaziunea fiscală din agricultură se va reduce. La aceste măsuri se adaugă şi reducerea CAS la angajator. Trebuie spus că, deşi aceste măsuri vor influenţa uşor negativ bugetul, ele pot fi coroborate cu măsuri care să aibă un impact pozitiv, aşa cum este cazul reducerii cheltuielilor sau sumelor alocate clientelar din Fondul de Rezervă al Guvernului sau faimosul Plan Naţional de Dezvoltare. Am cerut aceste măsuri şi fostelor Guverne PDL, dar acestea s-au crezut eterne la putere şi au refuzat să le pună în aplicare, preferând să servească intereselor de partid, de grup, în detrimentul celor ale cetăţenilor. Măsurile pe care le propunem vor fi implementate progresiv, deoarece acum lucrăm pe un buget elaborat de fosta putere care s-a gândit mai mult la cum să fraudeze alegerile decât la cum să facă tot ce îi stă în putinţă pentru ca oamenilor să le fie mai bine", se arată într-un comunicat semnat de Simona Bucura Oprescu, vicepreşedinte PSD Argeş.
 

Contrar opiniei curente, protocronismul românesc n-a fost inventat – sau descoperit! – de Edgar Papu, prin „Din clasicii noştri” din 1977, căci manifestări protocroniste apăruseră mai înainte. El însă l-a teoretizat, l-a „canonizat” şi l-a botezat. Ce susţinea această teză de ideologie culturală? Că, în destule fenomene artistice, noi, românii, n-am urmat altora, ci i-am precedat, am fost, adică, precursori! Că, altfel formulat, noi am inventat sau am descoperit nenumărate valori ale artei… Dincolo de exagerări penibile, se eluda însă un postulat elementar: nu contează cine descoperă sau inventează ceva, contează cine introduce primul, în circuitul internaţional, acea descoperire sau invenţie!

Această teorie culturală, care era vădit împotriva sincronismului lovinescian – sincronism cu care, în bună măsură, era convergentă şi opinia lui G. Ibrăileanu, din „Spiritul critic în cultura românească” --,  a venit ca o mănuşă  --dacă n-a fost, cumva, comandată sau măcar sugerată de ideologii comunişti --, pe teza ideologică a „comunismului naţional”, care miza pe ascendenţele noastre etnice culturale – în artă, în ştiinţă şi în tehnică -- în spaţiul european şi chiar universal. Aproape imediat, s-a făcut şi pasul următor, previzibil: glisarea spre spaţiul politic.
Sigur că cele mai multe dintre aceste naiv demonstrate priorităţi româneşti, în spaţiul literaturii şi al culturii în general,  sunt considerate azi nu doar rizibile, ci ridicole şi chiar penibile...
 

Am primit din partea PNL Argeș un comunicat referitor la programul de guvernare al USL, pe care îl reproducem în continuare: "Uniunea Social Liberală a arătat din prima zi de guvernare că are soluții și voința politică de a le aplica, atât la nivel guvernamental, cât și parlamentar. Au fost adoptate măsuri importante cu impact politic, economic și social.

Reîntregirea salariilor bugetarilor nu va rămâne doar o promisiune pentru că salariații din sistemul bugetar își vor recupera banii în două etape: 8% din salarii începând cu 1 iunie, iar restul la sfărșitul anului, în luna decembrie. Și pensionarii își vor primi înapoi in tranșe lunare banii luați abuziv de guvernele Boc și Ungureanu. Începând cu luna iunie pensionarii vor primi lunar sumele corecte. Timp de 16 luni le-au fost reţinuţi bani în mod ilegal, în 16 luni îi vor primii înapoi fără să fie necesară nicio acțiune în justiție. Încercăm să facem dreptate salariaților și pensionarilor care au suportat costurile crizei și austerității în timp ce clientela politică a PDL a primit bani publici la discreție. USL dovedește voință politică, însă este important de înțeles că acești bani nu erau prevăzuți în buget. Dacă guvernele PDL ar fi avut cea mai mică intenție să îndrepte lucrurile, așa cum au susținut, banii ar fi fost, măcar parțial, prevăzuți în buget.
Proiectul UMF Târgu Mures a fost suspendat. Reprezentanții Cabinetului Ponta vor purta discuții cu reprezentanții Universității pentru a încerca să găsească o soluție legală. În ceea ce privește exploatarea gazelor de șist s-a hotărât deja suspendarea oricărei proceduri de autorizare până se stabileşte un standard european pentru Protecţia Mediului. Nu vom accepta și nu vom susține cedarea resurselor noastre naturale strategice, așa cum a vrut să facă guvernul Ungureanu cu Cuprumin. De altfel, până în această toamnă Guvernul USL va lua măsurile necesare pentru a se asigura că resursele naturale rămân României", se mai arată în comunicatul semnat de Ion Popa, președintele PNL Argeș.

"Abuzul cras săvârşit cu intenţie şi rea credinţă asupra pensiilor peste 740 lei, impozitate vădit neconstituţional în privinţa asigurărilor publice de sănătate, a fost semnalat de mine, oficial, încă de anul trecut, prin întrebările nr.6158 A/29.03.2011 şi nr.6988 A/15.06.2011, adresate fostului ministru al sănătăţii şi prim-ministrului de atunci. Arătând, cu argumente pertinente de fapt şi de drept, că reglementarea cu pricina, OUG nr.107/2010, a constituit doar o formă oficializată de jefuire a populaţiei, de o guvernare incapabilă să administreze eficient şi corect banul public.

Răspunsurile aferente, nr.3673/05.05.2011, nr.7007/23.06.2011, nr.325392/27.06.2011 şi nr.119/30.06.2011, date de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale n-au făcut altceva decât să invoce, neclintit, simplist şi penibil, nevoia de fonduri în domeniu, spre a susţine această evidentă inepţie juridică anulată astăzi de Curtea Constituţională. Evidenţiind totodată lipsa de profesionalism, batjocura şi dispreţul autorilor şi semnatarilor ei autorizaţi faţă de contribuabilii ţării.
Satisfăcut că intuiţia şi analiza pe care s-a bazat sesizarea mea sunt confirmate acum pe deplin de instanţa abilitată, am solicitat legitim fostului prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu şi fostului ministru al justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, prin intermediul întrebărilor nr.8876 A/24.04.2012 şi nr.8884 A/24.05.2012, să se stabilească responsabilităţi, să se aplice sancţiuni pe măsură şi să fie cercetaţi penal cei vinovaţi în cauză, pentru încălcarea flagrantă a legii şi spolierea neruşinată a cetăţenilor oneşti. Răspunsurile datorate acestor intervenţii sigur necesare le voi da publicităţii când voi intra în posesia lor.
Invit pe toţi cei interesaţi să consulte toate documentele menţionate în cuprinsul prezentului  fie la biroul meu parlamentar, fie pe site-ul Camerei Deputaţilor", se arată într-un comunicat al deputatului PNL de Argeș, Andrei Gerea.

Azi am fost foarte ocupat și nu am putut urmări dezbaterile din Parlament, cu ocazia votării noului guvern. Deși mi-aș fi dorit să asist la nașterea primei guvernări care nu vine la putere prin alegeri, ci prin troc. Citisem vești interesante, cum că se discută despre creșterea salariilor bugetarilor, despre menținerea camerelor de filmare la Bacalaureat, despre continuarea acordului cu FMI, despre privatizări, așa că am rămas puțin pe gânduri: Păi dacă noii guvernanți vor să facă ce au făcut și vechii, de ce a mai fost nevoie de schimbare? Ca să vină ai noștri la putere și să plece ai lor? Sau o să avem, în sfârșit, o guvernare care să arate că are drept priorități nevoile oamenilor și nu pe cele ale colegilor de partid, așa cum au fost acuzați foștii? Optimist din fire, înclin spre varianta a doua, pentru că i-am crezut pe useliști când au spus că, odată veniți la putere, vor guverna mai bine.

Plus că am mai avut o surpriză: guvernul Ponta a fost votat și de pedeliștii care spuneau ieri că nu susțin noul cabinet. Deci este, de fapt, aproape un guvern de uniune națională, pentru că a fost votat de toate partidele (cu excepția UDMR, dar acolo vorbim de o uniune culturală care este interesată doar de maghiari). Și-atunci, dacă toată lumea votează cu noul guvern, eu de ce să nu am încredere în acesta? Dimpotrivă, cred cu tărie că va face o grămadă de lucruri bune și că următoarele șase luni vor fi cele mai bune din istoria politică a României. Și nu, nu glumesc. Chiar sunt optimist în ceea ce privește guvernul Ponta și reprezentanții săi din teritoriu. Pentru că eu am crezut toate promisiunile USL din perioada sa de opoziție și consider că multe dintre acestea vor fi și puse în aplicare. E timpul ca un partid, sau mai multe, cum este cazul USL, să se țină de promisiuni. Așa că mă pregătesc să conduc pe sutele de kilometri de autostradă, să plătesc TVA mai mică, să scadă și CASS, să nu mai aud de politizare, iar mama mea pensionară să primească mai mulți bani la pensie. A, era să uit, mă aștept și ca toți cunoscuții mei șomeri să își găsească loc de muncă, pentru că economia din România guvernată de USL va cunoaște o creștere însemnată, care ar duce și la o piață a publicității mai mare și deci mai accesibilă pentru mai multă lume, deci și pentru subsemnatul. Așadar, am toate motivele să fiu optimist. iar cel mai bun motiv pentru a fi optimist este că, dacă USL nu se ține de cuvânt, va intra în istorie ca o dezamăgire mai mare decât Convenția Democrată. Și știm cu toții ce soartă a avut acea construcție în care au crezut mulți...

Născut cu un secol şi jumătate în urmă, la 12 februarie 1862, Alexandru Davila era fiul generalului doctor Carol Davila şi al soţiei acestuia, Ana (Anica).
Carol Davila (Carlos Antonio Francesco) sau, după numele francez, Charles Davila, născut în 1828, era fiul scriitoarei franceze Daniel Stern, contesă Marie d´Agoult, având ca tată natural pe Franz List, celebrul compozitor de origine maghiară, dar de faimă internaţională. La naştere, Carol a fost înscris în condica de nou-născuţi din satul Aville, de unde şi-a luat numele Charles d´Avilla (Davilla), devenit apoi Carol Davila.

Ana (Anica) Davila era fiica Anei, căsătorită cu Alexandru Racoviţă, şi care, la rândul ei, era fiica lui Zoe (Zinca) şi a lui Dinicu Golescu. Soţii Ana şi Carol Davila au avut patru copii: Alexandru (Lili), viitorul dramaturg, Elena, Zoe şi Pia. Micul Alexandru îţi trăieşte copilăria la conacul de la Goleşti, unde mama sa, o mare iubitoare a datinilor şi tradiţiilor româneşti, i-a insuflat fiului aceleaşi sentimente, purtându-l când îmbrăcat în costum naţional, ca şi copiii clăcaşilor de pe moşie, când după moda orăşenească. În anul 1874, este trimis la Paris. Aici, la liceul Saint-Louis, urmează studiile liceale, îşi ia, în 1879, bacalaureatul în litere şi se înapoiază la Bucureşti. Este numit funcţionar în Ministerul de Externe, intră în diplomaţie, activând, în perioada 1881-1884, ca diplomat la Roma şi Bruxelles, dar după moartea părintelui său (24 august 1884) – mama sa, Ana Davila, decedase mai demult - , renunţă la diplomaţie şi se consacră studiului istoriei, literaturii şi cu deosebire teatrului. Citeşte cu mare râvnă şi atenţie „Letopiseţele lui Mihail Kogălniceanu”, meritând strădania mamei sale de a-l face să iubească şi să fie mândru de trecutul neamului său.

În dialogul de la Ateneu, cu Gabriel Liiceanu, Herta Muller a atras atenţia că noi nu am avut disidenţi notabili, iar puţinii pe care i-am avut nu au avut susţinerea publică pe care au avut-o cei din alte ţări din est.
Aparent, scriitoarea are dreptate, dar la o cercetare atentă a opiniei sale, descoperim mai multe insuficienţe: unele logice, altele politice, altele, în fine, istorice. Căci un disident notabil nu doar se face, ci este şi făcut de contextul politic şi social în care apare. Dacă societatea civilă, sindicatele, biserica nu se solidarizează cu el, nu poate ajunge nicicum un veritabil disident. N-am avut noi atâţia potenţiali disidenţi? Ce susţinere au primit ei de la sindicate, de la societatea civilă, de la biserica ortodoxă română? Niciuna!

Dar este aici şi o determinare istorică ce asociază nesolidarizarea cu un disident cu neîncrederea în el şi nesuţinerea lui într-un proces electoral. L-am fi votat noi, după 89, pe un asemenea disident? Cu siguranţă, nu, cum rezultă năucitor de trist din rezultatele primului scrutin electoral din post-comunism…
Surprinzător, Liiceanu nu a găsit sau nu a lansat replica, dar ar fi trebuit să spună că, în prima perioadă a comunismului, în anii 50 adică, noi am avut o formidabilă rezistenţă anticomunistă în munţi, am avut şi un val de răscoale ţărăneşti împotriva puterii comuniste…
„Reprezentanţii elitelor din ţara noastră nu-şi fac datoria – a adăugat Herta Muler -- foarte mulţi oameni nu-şi fac datoria. De pildă scriitorii... Nu s-a scris o carte convingătoare despre ce s-a întâmplat în timpul comunismului. Foarte mulţi oameni  mă întreabă unde pot găsi o asemenea carte, pentru că ei ştiu deja istoria, dar vor să vadă experienţa existenţială a oamenilor care au trăit atunci... Nu pot să recomand o astfel de carte aşa cum aş putea să îl recomand pe Soljeniţîn, dacă aş fi rus, sau pe Milan Kundera, dacă aş fi ceh…”
 

Cam așa mi s-a părut că arată lista noului guvern prezentată de către premierul desemnat Victor Ponta. Ca o listă de oameni care știu, cei mai mulți dintre ei, că au la dispoziție doar 6 luni ca să își facă treaba, după care, indiferent de rezultatul alegerilor, își vor face bagajele.Așa se explică, probabil, de ce din acest guvern lipsesc grei de genul Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Radu Rușanu și alții asemenea lor, care știu cât de greu va fi să guverneze pe bugetul altora și pe înțelegerile cu organismele internaționale făcute de guvernările anterioare.

Plus că nu va fi simplu nici cu satisfacerea așteptărilor populare pe care fosta, de-acum, opoziție, le-a exacerbat. Oamenii, bucuroși că au scăpat de PDL, vor salarii mărite, vor pensii mai mari, vor locuri de muncă și vor totul cât mai repede. Vor avea, însă, o mare și neplăcută surpriză, pentru că deja se conturează o amânare la reîntregirea salariilor bugetarilor, promisă de guvernul MRU până în iunie, și despre care Ponta spune că se face până în noiembrie. Este doar începutul unui mandat care se anunță interesant, dar și periculos pentru toată lumea. Interesant, pentru că avem oameni puși în locuri neobișnuite pentru ei, cum ar fi Andrei Marga la externe, dar și periculos, pentru că avem cel puțin un domeniu sensibil, Educația, încredințat unei personalități care, deși profesionistă în domeniu, n-a mai lucrat în ministerele respective. În ceea ce privește Argeșul, rămâne cum am stabilit: un singur ministru care să aibă legătură cu noi, și aceea destul de firavă, pentru că Mircea Diaconu n-a fost pus la Cultură pentru că este senator de Argeș, ci pentru că este un actor valoros, a fost un administrator bun de teatru și a combătut foarte vehement în faza televizată a opoziției. Că despre Daniel Constantin nu putem spune decât că este originar din Pitești, și-atât, el fiind pus ministru pentru că așa a vrut Dan Voiculescu, nu pentru a-i reprezenta pe argeșeni. Așa că vom avea, și la acest guvern, trecerea pe care am avut-o la anterioarele, ceea ce mă face să fiu circumspect în ceea ce privește proiectele privind autostrada spre Sibiu, dar și drumurile naționale care ar fi urmat să fie reparate. Mai ales că se spune că, pentru a mări pensiile și salariile, vor fi luați bani de la investiții. În care situație de sacrificiu nu va fi doar guvernul, ci vom fi și noi, toți ceilalți, pentru că orice om știe că, dacă reduci investițiile și bagi banii în consum, creșterea economică se află sub semnul întrebării.

Vaclav Havel, scriitorul şi disidentul ceh, ultimul preşedinte al Cehoslovaciei (1990-1992) şi primul preşedinte al Republicii Cehe (1993-2003), s-a născut la 5 octombrie 1936, la Praga. Fiind fiul unor capitalişti bogaţi, are de suferit  din cauza comunismului, încă din adolescenţă. Nu i se permite să facă studii universitare, aşa că merge la cursurile serale. La vârsta de 15 ani îşi descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influenţate de Kafka, chiar dacă operele acetuia erau interzise în acea vreme.

După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca maşinist la un teatru din Praga şi studiază arta dramatică prin corespondenţă. După lovitura de stat din 1948, organizată şi condusă de Moscova, familia sa îşi pierde proprietăţile şi el este considerat progerman. Acuzat că a colaborat cu ocupantul, lui Havel i se ridică tot felul de obstacole, dar face cursuri la liceu la seral şi intră la Universitatea Tehnică Cehă, în 1957.
În această perioadă, îşi începe cariera politică şi devine disident, lucru care îi influenţează opera. În 1968, anul primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul politic îl costă cinci ani de închisoare. Disidenţa a culminat cu publicarea „Cartei 77”, un manifest politic, scris pentru a acuza arestarea membrilor grupului de muzică psychedelică „Plastic People of the Universe”.
Teoria sa politică cea mai articulată şi mai apreciată este cea a „post-totalitarianismului", un termen utilizat pentru a descrie viaţa socială şi politică după încheierea „minciunii comuniste”.
A fost un fervent susţinător al rezistenţei nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost unul dintre liderii Revoluţiei de Catifea din 1989 şi a devenit preşedinte al Cehoslovaciei, după primele alegeri libere. La 29 decembrie, 1989, fiind deja preşedinte al Forumului Civic, a fost ales preşedinte al primului parlament liber.
Dar destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i s-a opus, a reprezentat  un  insucces  al  carierei  sale politice. La 3 iulie, în acelaşi an, parlamentul   cehoslovac  refuză  realegerea  lui  Havel   ca  preşedinte  al ţării, pe motiv că  el  s-a pronunţat pentru menţinerea Cehoslovaciei. Demisionează din funcţie la 20 iulie 1992, după declaraţia de independenţă a Slovaciei, devenind, astfel, ultimul preşedinte al Cehoslovaciei şi primul preşedinte al Cehiei.
În 1993, devine primul preşedinte al Cehiei. Este reales în 1998, în ciuda faptului că este bolnav, ca urmare a anilor de detenţie şi a excesului de tutun. În 2003, după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de preşedinte, iese de pe scena politică, iar biroul său este ocupat de Vaclav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său...

Puteam avea şi noi un disident de talia lui Vaclav Havel?
Eu mă văd obligat să nuanţez răspunsul: cred că puteam avea un disident potenţial, dar nu unul recunoscut! Fiindcă, am mai spus-o, un disident nu se face, ci se şi consacră de contextul social, sindical, religios şi chiar politic în care el apare. Disidenţi români potenţiali au fost mai mulţi. Dintre aceştia, unu putea deveni un disident naţional, aşa cum a...

Dacă eram pedelist, votam pentru moțiune, chiar și cu riscul de a fi dat afară din partid. Păi ce ocazie mai bună să fi avut, într-o țară ca România, unde lumea moare de mila celor care se dau victime pe la televizor, să ies elegant din impasul guvernării și după aceea să mă prezint, peste câteva luni, în alegeri, venit de pe băncile Opoziției, criticând guvernul de la acel moment pentru greșelile pe care cu siguranță le va face? Este o metodă folosită cu brio inclusiv de de-acum fosta opoziție, mai ales de PSD, care, în alegerile din 2009, critica foarte vocal guvernul din care tocmai ieșise și pe care, imediat după ieșire, îl și trântise la moțiune. Acum moțiunea s-a tranșat nu prin trădarea unui partid, ci prin zeci de trădări individuale, prin care unii pedeliști mai slabi de înger sau poate mai lacomi au dorit să pună cruce guvernării care le-a crescut bogăția și influența, în speranța că acestea vor continua să crească și după ce vor începe să împingă la căruța USL.

Numai că acum, după ce se vede clar că în Parlament e o nouă majoritate, culmea, și asta formată tot în urma plecărilor de la un partid la altul, viitorul care apare în fața beligeranților din moțiunea care l-a dat jos pe MRU este diferit. Dacă pentru pedeliști, care oricum se pregăteau să piardă alegerile din toamnă, tocmai a venit un respiro de vreo jumătate de an, numai bun pentru revenirea în cărți, pentru cele trei partide din USL urmează testul suprem: Sunt capabile să rămână împreună odată ajunse la putere? Sunt capabile să pună în practică vreo ceva din ce au promis până în noiembrie? Și asta în condițiile în care criza nu a trecut, ci se manifestă și pe alte paliere. Nu știm cine are de pierdut mai mult din această moțiune de cenzură adoptată, dar știu însă cine are de câștigat. Românul care nu știe în cine să mai creadă, românul care ar fi vrut, înainte să voteze USL că s-a săturat de PDL, să se asigure că nu pică din laț în puț. El va vedea dacă USL este altceva și dacă are soluții. Dacă da, va vota cu drag Ponta premier în continuare și Crin Președinte în 2014. Dacă nu, se va uita în alte zone, la domnu Dan Diaconescu, sau, de ce nu, la aparent marele pierzător al zilei, Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta a încheiat cel mai scurt mandat de premier postdecembrist cu un capital de încredere care nu poate decât să urce și care, folosit inteligent, îl poate propulsa în postura de câștigător al alegerilor din toamnă. Depinde numai de el. Una peste alta, moțiunea de cenzură de azi a fost un exercițiu reușit de democrație, și am intrat și noi în rândul țărilor în care partidele care nu mai au majoritate în Parlament trec în opoziție pentru a ieși după aceea la luptă, întărite și motivate.

Am primit din partea PNL Argeș un comunicat referitor la moțiunea reușită de cenzură a USL, pe care îl reproducem:
"Parlamentul României a votat astăzi Moțiunea de cenzură depusă de USL. Trecerea moțiunii reprezintă o victorie nu numai a Opoziției, ci și a României și a milioanelor de oameni care au cerut schimbarea actualei puteri.

În România semnalul schimbării a fost dat, România poate funcționa în parametrii unui stat democratic. Mandatul lui Mihai Răzvan Ungureanu a fost cel mai scurt mandat al unui premier din istoria post-decembristă a României, numai 78 de zile. Guvernul Ungureanu a fost nelegitim, fără susținere parlamentară. Este de salutat faptul că inclusiv o parte dintre foștii parlamentarii ai puterii au înteles că nu se mai poate continua în acest fel și că au o datorie față de România și față de români. Sperăm ca această zi să însemne încheierea unui capitol negru din istoria României. 27 aprilie 2012 este ziua unui nou început pentru România.

România nu mai are timp de pierdut.
Uniunea Social Liberală are soluții pentru România, are resursa umana competentă și motivată și este dispusă să-și asume responsabilitatea conducerii Guvernului României până la alegerile parlamentare din această toamnă", se mai arată în comunicatul semnat de președintele PNl Argeș, Ion Popa.

Mă ia cu frisoane când îmi imaginez ce se va întâmpla atunci când PSD va reveni la putere. Și nu mă gândesc la măsurile cu care sunt convins că sunt pregătiți oamenii lui Victor Ponta să scoată țara din criză, cu ajutorul prietenilor liberali și al antenelor conservatoare. Ci mă gândesc la amenințările din ce în ce mai străvezii pe care le proferează la adresa actualilor guvernanți, în frunte cu premierul Ungureanu. Astfel, în doar câteva zile, nu mai puțin de trei aleși ai partidului celor trei roze au proferat amenințări pentru care unii mai lipsiți de imunitate parlamentară ar cam pica în latura penalului. Primul a fost un deputat din Bârlad, care m-a făcut să îmi schimb impresia despre oamenii din orașul vecin cu locul meu de baștină, despre care credeam că sunt cu capul pe umeri. Adrian Solomon, că așa îl cheamă pe respectivul ales bârlădean, l-a amenințat pe MRU că va avea soarta lui Aldo Moro. Adică să fie asasinat de Brigăzile Roșii, grupoare teroristă italiană care l-a omorât pe omul politic Aldo Moro acum vreo 35 de ani. Apoi vine rândul lui Ponta, care, după ce îi impune silenzio stampa colegului său, o comite și el, spunând despre actualii guvernanți că nici dacă-i împuști nu e suficient. Probabil el se gândea la torturi mai rafinate, sau poate o fi vorbit cu tatăl său politic, Ion Iliescu, să mai cheme o dată minerii, buni la omorât intelectuali, cum s-a întâmplat în 1990 și în 1991. Și ultima, dar mai mult ca sigur nu și cea de pe urmă declarație de genul ăsta vine de la fosta amazoană a lui Vadim și președintă a fan-clubului Free Nicolescu de acum un an și ceva, Olguța Vasilescu. Ea spune că în alte vremuri același Mihai Răzvan Ungureanu ar fi fost împușcat pentru trădare. Să fie oare un deziderat pesedist reintroducerea pedepsei cu moartea prin împușcare sau o fi excesul de lecturi național-comuniste sau fasciste, din vremea când oamenii lui Lenin și ai lui Stalin, inclusiv Gheorghiu Dej îi omorau pe toți cei care nu erau cu ei, și mai ales pe foștii guvernanți ( a se vedea execuția familiei țariste sau a foștilor lideri din țările estice, printre care și Ion Antonescu)? Dar asta nu mai este democrație, ci dictatură cu degetul pe trăgaci...

Am primit din partea PNL Argeș un comunicat referitor la situația pensionarilor, pe care îl reproducem în continuare::
Liderii puterii continuă să-și bată joc de pensionari, supunându-i la umilințe nejustificate. Declarația ministrului Muncii referitoare la maniera în care se poate proceda la restituirea banilor ce au fost luați abuziv pensionarilor este incredibilă. Ministrul pedelist avea obligația să propună guvernului emiterea unui act normativ, care să rezolve modul de restituire a banilor opriți ilegal de către Ministerul Muncii, avea obligația să nu ignore o problemă pe care o sesizează mii de cetățeni români în toată țara!

Altfel, soluția găsită de guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, dacă o putem numi soluție, este să pună 2 milioane de oameni pe drumuri pentru a depune fiecare în parte câte o solicitare în justiție pentru recuperarea banilor.
Din păcate ne-am obișnuit deja cu practica utilizată și în alte cazuri de guvernul PDL. Vom avea mii de dosare în instanță, iar în cazul în care vor avea câștig de cauză în instanță, pensionarii vor fi programați să-și recupereze banii probabil după ce vor deceda!
Ne amintim cu toții că o astfel de tergiversare în plata unor drepturi s-a întâmplat și în cazul educației – profesorii urmând să primească banii la care erau îndreptăţiţi prin lege până în anul 2016. Însă situația pensionarilor este diferită – banii nu le-au fost promiși ci le-au fost luați. Mai mult, amânarea la restituire, fie și prin obligarea lor de a se adresa justiției, este profund injustă și imorală.
Cu atât mai mult cu cât Decizia Curții Constituționale demonstrează fără echivoc că guvernul a luat măsuri de austeritate în disprețul Constituției.
Puterea actuală a lovit brutal tocmai în respectul fată de lege și Constituție, afectând profund o categorie socială marcată de sărăcie. Să nu uităm că România se află pe penultimul loc în clasamentul țărilor Uniunii Europene în ceea ce privește nivelul pensiilor. Pensia medie în țara noastră este de 676 de lei (echivalentul a 177 euro). Numai bulgarii au o valoare a mediei  pensiilor mai mică decât a noastră (145 euro). În termeni reali însă, și aceștia ne depăşesc, pentru că preţurile acolo, la produsele de bază, sunt mult mai mici decât la noi.
În aceste condiții este și mai surprinzătoare proasta gestiune din sistemul de pensii, situație reflectată în ultimul raport al Curții de Conturi rezultat al verificărilor făcute la Casa Naţională de Pensii Publice. Cercetările  au scos la iveală un management defectuos, soldat cu pierderi uriaşe. Deşi pensiile au fost micşorate, pe motivul că nu mai sunt bani, CNPP îşi permite să nu încaseze creanţe de peste 25 de miliarde de lei (n.r. - 6,3 miliarde de euro), din perioada 2006-2010.
"Din cauza gestionării ineficiente a acestor resurse, CNPP nu a realizat venituri din dobânzi în sumă totală de 504 milioane de lei (126 de milioane de euro). Eficienţa utilizării acestor fonduri, pe perioada 2008-2010, a fost de numai 7,09% ca urmare a fructificării necorespunzătoare...