|
 Primesc pe mass-list un apel disperat. O fetita de 11 ani are nevoie de sange! Nu este genul de anunt pe care sa-l ignori, mai ales cand este vorba de viata unui copil. Fetita, internata la un spital din Bucuresti sufera de o boala grava si are nevoie de transfuzie zilnica de sange, altfel moare! O cheama TUDOR ALEXANDRA MIHAELA, are 11 ani si este internata in sectia Pediatrie a Spitalului Fundeni.
Inspaimantator cuvant MOARE mai ales cand este alaturat unui copil! Nenorocirea face ca acest copil sa aiba si o grupa sanguina mai rara. Este vorba de AB pozitiv. Si ma gandeam cati vor sari in ajutorul acestui copil? Ca sa nu intreb ce face in primul rand sistemul sanitar? Ca s-a ajuns sa se moara cu zile prin spitale, nu mai mira pe nimeni ! Dar nu voi face eu acum analiza sistemului sanitar. In primul rand,nu se va schimba nimic. Cainii latra, caravana trece! Fereasca Dumnezeu sa se intample ceva cu aceasta fetita ! Ca iar sar televiziunile si analizeaza si dezbat si despica firul in patru, ca de fiecare data. Eventual se vor da cateva sanctiuni administrative, insemnand reducerea salariului cu 10% la cativa medici si asistente. Dar degeaba!
Ce s-a facut rau s-a facut si nimic nu mai poate intoarce o viata de om. Mai grav! A unui copil care nu poate face nimic!!! La cate scene de astea am asistat pana acum ? La cate o sa mai asistam ? Eu as vrea sa nu mai auzim de asa ceva ! Si daca spun sa nu mai aud, nu ma refer la ignorarea acestor apeluri ! Eu as vrea ca peste cateva saptamani sa pot scrie ca Alexandra este un copil salvat si este din nou bucuria parintilor. Si daca voi putea sa scriu asa ceva, asta inseamna ca DUMNEAVOASTRA cei multi ati contribuit in mare parte la salvarea acestei fetite ! Toti cei care suntem si sunteti parinti, incercati o secunda sa va puneti in locul parintilor Alexandrei ! Ce ati simti daca, Doamne fereste, copilul dumneavoastra ar fi in locul Alexadrei ? Cum ati trece de la o ora la alta ? Cum ati putea pune seara capul pe perna stiind ca a doua zi poate incepe fara copilul pe care l-ati crescut ? Cum ati putea trai, respira, gandi la maine, la acel maine din care lipseste copilul dumneavostra! Cel pentru care pana la un moment dat, ati facut toate eforturile si a fost singura dumneavoastra ratiune de a trai? Tremuram pentru fiecare gripa, crestere de temperatura sau lingura de mancare in minus a copilului nostru ! Atunci ce trebuie sa simti cand tremuri pentru fiecare ora de viata ? Si ganditi-va si la ce simte acest copil de 11 ani ! Ce o fi in mintea unei fetite, poate de curand despartita de papusi ? Cum priveste fiecare ora petrecuta, nu din vina ei, pe un pat de spital! Si nu pentru o zi sau doua ! Pentru o perioada mai mare in care la fiecare secunda se da batalia mare intre VIATA si MOARTE. Intre A FI in aceast minut si a NU MAI FI in minutul urmator. Nu si-a terminat nici joaca « de-a papusile » si nici nu s-a bucurat de adolescenta si de tot ce poate viata asta, mai buna sau mai rea, sa ofere. Ne enervam, suparam zilnic pentru tot felul de probleme. Daca am sta o secunda, numai o secunda, sa analizam prioritatile, am vedea ca nimic nu merita eforturile depuse. Nimic nu merita toata atentia si grija noastra, ca insasi VIATA! Aaa, da, avem probleme, avem greutati, responsabilitati, vanitati, impliniri si dezamagiri, ne consumam pentru fiecare in parte. Ni se pare ca nu avem suficienta potenta financiara si sociala. Fara sa constientizam in primul rand ca, daca nu avem VIATA, nu avem nimic ! « Poate ca pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti lumea intreaga », spunea Gabriel Garcia Marquez. Se darama Universul cand ne dezamageste, sau consideram noi, ca ne-a dezamagit un prieten. Dar cand pierzi un copil, ce poti simti ? Cei maturi, folosesc scuza copiilor ! « Pentru copil ma zbat, pentru copii traiesc ! » Dar daca acel copil nu mai este? Depinde de foarte multi dintre noi sa-i dam Alexandrei sansa de a se bucura, enerva, rade, plange, de a bucura si supara pe altii ! De A TRAI ! Am avut azi una din cele mai mari bucurii ! Dand la randul meu mass-list cu apelul de ajutorare pentru Alexandra, am aflat ca una din cunostintele mele, donase deja sange pentru copilul asta ! Nu am sa-i dau numele ! Nu a facut-o nici pentru recunostinta, nici de dragul de a-si citi numele prin ziare. A facut-o din convingerea ca, daca poti sa ajuti pe cineva, e bine sa o faci cand acel cineva are nevoie de tine, nu cand poti tu, sau ai chef ! Nu o cunoaste pe Alexandra ! Dar trebuie neaparat sa cunosti persoana ca sa o ajuti? Nu as vrea sa inchei patetic, dar oricum as vrea eu sau nu, mesajul este unul singur: AJUTATI-O PE ALEXANDRA !!! Adriana Aldea
 |
Si tu poti fi un om mai bun!
Da mesajul asta mai departe din convingerea ca fiecare la randul sau va avea nevoie de ajutor o data si o data, si oricat ai fi tu de mare si de puternic ... soarta e cruda si nedreapta ... si oricand poti fi lovit.
Impreuna putem reusi si putem readuce speranta in ochii Alexandrei!