Din aurul pal al sfarsitului de august, am trecut in dulcele aramiu al lui octombrie. Septembrie, dinamic ocupat cu inceperea anului scolar, inceperea culesului la cam de toate, numaratul bobocilor si ravasitul oilor, nu prea da ragaz pentru ale scrisului.

Si poate nu o faceam nici acum, dar a trebuit sa remarc ceva destul de curios : de cateva luni bune, zbieram pe toate drumurile, ne scuzam pentru toate neajunsurile si dam vina pe toate neimplinirile, la o singura adresa :CRIZA.

Si totusi, parca in nici un an toamna nu a fost asa plina de festivaluri gastronomice si vinologice. Se tin lant. In ultima perioada, Bucurestiul si mai modestul Plescoi au fost capete de afis. Si nu e vorba de cei care expun, ci mai ales de cei care sunt vizitatori, cumparatori, la asemenea Targuri. Vrand parca sa contrazica isteria presei si a guvernantilor carora nu le mai ajung mainile si cuvintele care sa convinga ca este criza.

Intre 2 -4 octombrie, la Bucuresti, s-a desfasurat un Targ de vinuri in incinta World Trade Plazza Bucuresti. Lume multa, de mai toate categoriile. Si  „obraze „ mai subtiri, dar si mult public doritor sa vada ce mai e nou pe piata de vinuri, sa deguste si sa cumpere.

Nu vreau sa par, sau sa fiu subiectiva, dar, din tot ce s-a prezentat si autohton si import, vinul cu cea mai mare cautare a fost vinul prezentat la Campulung si despre care am mai scris. Vinul cu nume de printesa traca a intrunit toate sufragiile celor care au trecut pe la standul de prezentare: de la ambasadori, pana la cei care nu prea stiau ce este si ce face vinul asta. « Presa  de vin », prezenta la stand, mult mai selectiva si mai fitoasa, a recunoscut ca «ENIRA», in cele trei variante «EASY» by ENIRA 2008, «ENIRA 2006» si «ENIRA RESERVE 2006» este un produs care poate concura multe firme autohtone. Daca acum, au fost prezente vinurile fabricate in Bulgaria, incepand din toamna acestui an, la Aliman, in Dobrogea, a intrat « in fabricatie » prima sora romaneasca a ENIREI.

Vinul a fost prezentat , asa cum am spus, in vara la Campulung, la Casa Cristina. Meniul, si mai ales branzeturile oferite la degustare, au pus in valoare calitatea acestui vin.

La Bucuresti, din fata degustatorilor, nu a lipsit o minune de branza oferita de Casa Cristina. O branza pe care pretentiosii o numesc « branza verde englezeasca ». Noi ii zicem cas dulce, de la Rucar, neutru ca gust, numai bun pentru a  pune in evidenta aromele Enirei.

In aceeasi perioada, 2 – 4 octombrie, in Piata Unirii din Bucuresti se desfasura un Targ gastronomic. Veniti din toate colturile tarii si din afara, producatorii se intreceau in a-si prezenta marfa. Dar ! Le cam lua piuitul echipa de la « Casa Cristina » din Campulung. Si chiar daca erau ceva mai departe de hotel Pullman, la Piata Unirii din acelasi Bucuresti, cei de la Casa Cristina din Campulung au dat o lectie de gastronomie bucurestenilor. La ei acasa, in orasul fast-food-urilor si al restaurantelor sofisticate ! Bulzul cu branza de burduf, pastrama de oaie si sloiul pregatit sub ochii curiosilor, au facut ca standul Casei Cristina sa adune cei mai multi cumparatori. Ca s-or fi saturat si bucurestenii de americanisme nesanatoase si mancare « la botul calului »! De antologie o sa ramana povestea unei tinere, care s-a apropiat curioasa de unul dintre cei care mancau si l-a intrebat :  « de unde ati cumparat ce aveti in farfurie ?»

Au fost trei zile in care echipa de la Casa Cristina a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, ca tine numai de noi sa ne pastram identitatea si traditiile, indiferent de caruselul vremurilor.  

Si asta, zic eu, e un semn bun.

Revenim la traditie ! Revenim la felul nostru de a fi. Ne regasim. A inceput sa ne fie dor de valorile noastre autentice.

E bine !

Adriana Aldea

Comentarii (3)

Se poate mult mai bine
scris de Radone, October 13, 2009

Ma bucura vorbele frumoase pe care le spuneti (a se citi scrieti) despre echipa de la Casa Cristina.
Din pacate, nu pot spune si eu acelasi lucru despre personalul de servire de la acest local.
Cu prilejul unui eveniment sarbatorit la Casa Cristina, pe care o laudati atat de nult, eveniment la care pe langa primarul municipiului Campulung, primarul Pitestiului, un ministru, consilieri locali si multa, multa lume buna (aici va includ cu tot respectul si pe dumneavoastra ...), am fost impresionat cu totul si cu totul neplacut de prestatia personalului de servire.
La alte localuri, cu mai putine stele pe blazon si cu mai putine ifose, personalul de servire era atent la fiecare privire a unui client, gata sa intervina la orice dorinta exprimata de cel care in fond le asigura existenta postului in care lucrau si care fara nici un dubiu facea apoi reclama (buna sau rea, dupa caz)locului unde si-a petrecut cateva ceasuri.
Pacat de stradaniile patronului, care se vede dintr-o privire ca s-a straduit sa amenajeje asa cum trebuie Casa Cristina, daca nu stie sa-si educe personalul astfel incat si acesta din urma sa se ridice la nivelul ambientului.
Am avut pur si simplu impresia ca personalul de servire era invoit, in locul acestuia a fost "naimita" "oaste de stransura".
Sa auzim de mai bine!

• 
• +0
• 
• 

Casa Cristina
scris de Gabriel, October 15, 2009

Radone,dumneavoastra pe unde aveti localul care ar dori sa faca zile fripte acestui rastaurant?In piata,ca in gara nu este nici un local.

• 
• +1
• 
• 

apara-ma Doamne de prieteni,ca de dusmani ma apar singur
scris de Gilculescu Bogdan, October 15, 2009

Nu stiam ce bucurie i-am pricinit ,ca patron de restaurant domnului Radone,de nu mai termina cu elogiile la adresa mea.Dar m-am lamurit repede.I-am oferit ceva nou,cu care nu era familiarizat.Cert e ca evenimentul despre care vorbeste domnia sa a fost construit de organizatori in formula open bar,asa cum apare in cartile de specialitate,adica un fel de all inclusive,cum gasim prin agentiile de turism.La un astfel de eveniment personalul de servire are drept obiectiv doar intretinerea bufetului si debarasarea,pentru a nu afecta cu nimic intimitatea momentului.Era al 5-lea eveniment de acest gen la Casa Cristina,lista invitatilor fusese parcursa in linii mari,majoritatea erau obisnuiti ai locului si oameni umblati prin localuri de lux ,astfel incit formula de fata a parut cea mai potrivita in mintea organizatorilor.Si ,de ce sa mint,raspunsul invitatilor la plecare a fost pe masura asteptarii.
Am gandit Casa Cristina intr-un format de lux ,nu pentru a vinde carne cu cartofi,ci pentru a participa la promovarea si dezvoltarea spiritualitatii muscelene,in felul meu,iar comentarii de acest gen nu ma supara.Nu stiu daca acest gen de oameni se joaca cu vorbele din nestiinta sau din servitute,dar ma bucur sa le recomand biblioteca din Bucuresti a THR-Consulting Group(organizatie de training in arta restauratiei cu recunoastere internationala),unde s-a pregatit mare parte din personalul Casei Cristina si unde mai exista traducerea in limba romana a Cartei Ospitalitatii Hoteliere.In acest fel,atunci cind vor mai intra intr-un local de lux in calitate de clienti sau invitati, adeptii carcotelilor vor putea, macar pentru ei ,sa disocieze stangaciile personalului de propria ignoranta.

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Website

Titlu

Comentariu

mic | mare

Scrie caracterele din imagine

Adauga Comentarii